Péter Barta se afla la conducerea Fundatiei Post-Privatizare din 2007, are o vasta experienta in domeniul managementului, al antreprenoriatului si nu numai. Am purtat o conversatie captivanta cu el, in urma careia a reusit sa imi arate un om moderat, de o franchete care te inspira. Un self-starter care si-a urmat pasiunea de la o varsta frageda si pentru ca nu am reusit de aceasta data sa definim cu precizie succesul, il pot caracteriza succint ca fiind un om fericit care genereaza schimbari pozitive in lume. Ca orice persoana care iese din tipare, Péter demonstreaza ca valoarea izvoraste din autenticitate.

Trainart: Cum arata o zi normala din viata lui Péter Barta – antreprenor de succes de peste 15 ani?

P.B.: Cred ca este putin cam pretentios spus antreprenor de succes, dar asta depinde de cum definim succesul. De cand ma stiu mi-a placut sa lucrez, imi place sa cred despre mine ca am facut cam de toate, de la munca de jos pana la pozitii de conducere. O zi din viata mea decurge in limite firesti, ma trezesc in jurul orei 5.30, ma pregatesc pentru un alergat de aproximativ 10 km, revin pentru un dus, mic dejun, care include invariabil un espresso. La ora 8.00 am prima intalnire. Aceste intalniri se continua de obicei pana in jurul orei 12.30, cand ma asez pentru un pranz. Pauza de pranz, de regula, este un working sau business lunch, cand am noroc este doar o pauza de masa in care citesc. Intre intalniri dau telefoane sau verific email-ul. Dupa pauza de pranz, am alte intalniri pana in jurul orei 16.00. Dupa aceea vreme de aproximativ 2 ore fac treburi administrative, atunci cand este cazul sau verific documente. Prefer asa deoarece este o perioada mai linistita. Seara particip la evenimente sau intalniri cu diversi antreprenori, atunci cand am asemenea iesiri programate. Odata ajuns acasa, ma apuc din nou de lucru, in sensul ca revizuiesc agenda pentru ziua urmatoare, mai scriu pe blog sau fac cercetare. Inainte de culcare citesc, incerc sa ajung in pat undeva pana in ora 23.30. Cam asa se desfasoara o zi normala din viata mea.

Trainart: Care a fost primul pas pe care l-ai facut spre lumea antreprenoriala?

P.B.: Primul pas a fost cel mai greu, poate chiar inconstient. La vremea respectiva nu l-am perceput ca atare, dar uitandu-ma retrospectiv a fost o forma de antreprenoriat. Am inceput prin clasa a 9-a sa fac un curs de agent asigurari, plecand de la ideea de a crea o forma de brokeraj de asigurari. Din pacate, investitia mea nu s-a concretizat, si asta nu pentru ca a fost o idee rea, ci pentru ca nu era inca o piata pentru asa ceva, plus ca imi lipseau abilitatile de vanzator. A fost o lectie buna, pentru ca am mai incercat pe urma si alte proiecte.

Trainart: Cum te-a ajutat activitatea in social media ca antreprenor?

P.B.: Imi aduc aminte ca am inceput sa constientizez mai bine importanta social media dupa ce am urmat cursurile de la Massachusetts Institute of Technology, in momentul in care profesorul de marketing a intrat in clasa si a inceput prin a spune ca cine nu are cont de Facebook, Linkedin sau Twiter nu exista. Nu eram mare fan al acestor canale de comunicare, le consideram tare impersonale, dar recunosc ca mi-au adus si avantaje. Chiar daca nu le folosesc la potentialul lor pot spune ca imi aduc beneficii de imagine. Recent am facut un pas important prin lansarea unui blog personal, care se afla inca in faza incipienta, fiind intr-o perioada de testare. Vreau sa vad la ce fel de articole reactioneaza mai bine publicul, ma gandesc la structura posturilor pe care le voi avea si asa mai departe.

Trainart: Povesteste-ne pe scurt 3 situatii de viata in care te-ai simtit empowered/resourceful/spectacular.

P.B.: Trebuie sa recunosc ca este o intrebare dificila. Un moment in care m-am simtit foarte motivat este dezvelirea ambulantei achizitionate pentru SMURD Targu Mures, cand doua persoane in varsta au trecut pe langa autoutilitara si si-au exprimat satisfactia fata de aceasta achizitie de care ma ocupasem personal. O alta experienta revelatoare este legata tot de SMURD, si anume, momentul in care am pus singur prima linie unui pacient si am inteles atunci cat de fragila si de pretioasa este viata unui om. Un moment plin de emotie pentru mine a fost una dintre editiile Leaders School, in care am reusit sa am cea mai buna sesiune de feedback, in care am invatat multe de la participanti si in egala masura am reusit sa ii motivez, ulterior primind un feedback care suna cam asa: “am primit de la Peter cel mai bun feedback din viata mea”.

Trainart: Job-ul tau te-a purtat prin numeroase tari (Mexic, Palestina, tarile scandinave, Rusia, Macedonia, SUA). Care dintre experiente a fost cu adevarat memorabila?

P.B.: Toate experientele mele au fost memorabile. Nu pot sa spun ca una dintre aceste destinatii a fost „mai memorabila” decat alta. Fiecare zona pe care am vizitat-o a venit cu provocarile proprii, fie ca eram in zona Scandinava si incercam sa inteleg strategia lor vis-a-vis de integrarea imigrantilor din Orientul Mijlociu, fie ca eram in Mexic, unde incercam sa vedem cum putem ajuta zonele defavorizate, grav afectate de atentatele din 11 Septembrie, zone care traiau din turism, fie eram in Palestina si incercam sa inteleg conflictul de acolo. Toate aceste experiente m-au imbogatit, de multe ori mi-am spus ca sunt norocos, chiar foarte norocos, nu pentru ca am avut sansa sa calatoresc, ci pentru ca nu traiesc intr-o zona de conflict, pot sa ies pe strada linistit, imi permit o paine si asa mai departe.

Trainart: Ce sfat le poti oferi tinerilor antreprenori aflati la inceput de drum?

P.B.: Sa nu renunte oricat de greu li se pare. Chiar daca nu iese din prima sa incerce din nou, si din nou, si din nou. Sa fie curiosi si deschisi la nou.

Trainart: Daca ar fi sa te definesti printr-un singur cuvant, care ar fi acesta?

P.B.: Pot fi doua? As spune ca sunt un optimist incurabil.

Interviul cu Péter Barta a recreat firul rosu al carierei sale pentru a ne arata ca este cu adevarat un om E.R.S. si, totodata, a demonstrat ca se poate, ca poti reusi tot ceea ce iti propui si iti poti face un renume in domeniul in care activezi. As mai putea nota ca un alt ingredient important incununeaza proverbul “cine se trezeste de dimineata, departe ajunge”.