
Un interviu despre competitie, echipa si cum se masoara victoria cu campionul de raliu Claudiu David...

Un interviu despre competitie, echipa si cum se masoara victoria cu campionul de raliu Claudiu David...

John Paul Kotter este profesor Emeritus de Leadership „Konosuke Matsushita” la Scoala de Business Harvard...

STUDIU: Tinerii dispusi sa ofere intre 50 si 100 RON unor specialisti care sa le arate drumul cel bun in cariera.
Daniel Kahneman este un psiholog american de origine israeliana, laureat al premiului Nobel. Este cunoscut pentru munca sa in psihologia judecatii si alegerii, economiei comportamentale si a psihologiei hedoniste. In prezent, este profesor emeritus de psihologie si relatii publice la Scoala Woodrow Wilson a Universitatii Princeton. In anii 1970, impreuna cu Amos Tversky, colaboratorul sau, a fost printre primii academicieni care au studiat de ce luam decizii gresite.
In 1979, lucrarea lor pe tema riscului economic examina problema dintr-un unghi diferit, inovator. Astfel, in loc sa dea un raspuns optim si rational, pur economic, au cuantificat felul in care oamenii normali iau decizii mai putin rationale. Astfel a luat nastere economia comportamentala, pentru care cei doi au obtinut premiul Nobel in 2002.
| Share | Tweet |
Cea mai buna metoda de invatare este prin aplicarea teoriei la exemple reale. Astfel, studiile de caz sunt perfecte pentru a vizualiza mai bine o problema pentru care altfel ne-ar fi mai greu sa ne gandim la un exemplu. Articolul “Paradoxul productivitatii” de Tony Schwartz, aparut in The Harvard Business Review, adreseaza problema implicarii angajatilor la locul de munca, si cum aceasta afecteaza bunul mers al companiei. Autorul prezinta studiul de caz al companiei Sony Entertainment, unde a organizat implicarea tuturor membrilor organizatiei, de la portar la CEO, intr-un training destinat regandirii felului in care angajatii isi organizeaza munca.
| Share | Tweet |
De multe ori ni se intampla sa fim in situatia in care trebuie sa sustinem sau sa ne prezentam ideea in fata cuiva, si de parca nu ar fi destul de dificila aceasta sarcina, uneori trebuie sa si ascultam “criticismul constructiv” al celor care ne-au ascultat. Sunt multi care nu se impaca bine cu feedback-ul, si acest lucru se datoreaza, de cele mai multe ori, celor care il ofera. Multe persoane nu inteleg mecanismele prin care functioneaza acest obicei. Este foarte usor sa critici si sa ataci o persoana pentru ca amenintarile la stima de sine sunt atat de periculoase, incat pot fi privite ca amenintari la propria noastra viata. Paradoxul este ca feedbackul este o parte esentiala a invatarii, fiind necesar asimilarii unor noi cunostinte. Cum putem face astfel incat persoana pe care o “criticam” sa nu o ia ca pe o ofensa si sa ne indeplinim scopul de a o ajuta? Totul sta in felul in care spunem, si nu atat de mult in ce spunem.
Prima greseala atunci cand dam feedback este sa o facem ca si cum propriile noastre valori ar fi amenintate. Atunci cand avem impresia ca realizarile proprii sunt diminuate de cele ale altcuiva, ne vom concentra pe a-i desconsidera munca. Acest lucru nu se intampla constient, totul este un joc subtil de ego-uri, care are din pacate un ecou in viata reala. Este vorba despre noi, nu despre acea persoana, si acest lucru rezulta in incercarea de a o constringe sa se ridice la nivelul propriilor asteptari, decat sa analizam totul din punctul de vedere a cat de mult poate. Un exemplu bun este reactia unui parinte atunci cand copilul sau obtine rezultate proaste la scoala: prima reactie este de a-l certa, nu din perspectiva viitorului sau, ci pentru ca parintele are asteptarile conform propriilor standarde, si nu conform celor reale, ale copilului.
De asemenea, atunci cand corectam munca cuiva, este crucial sa asiguram persoana respectiva ca are respectul si sprijinul nostru, si ca acest criticism are pur si simplu rolul de a-i atrage atentia asupra unor posibile imbunatatiri. Nu putem sa anulam efortul cuiva dintr-o singura miscare, in primul rand pentru ca ar fi un atac la adresa stimei de sine a acelei persoane, in al doilea rand pentru ca de cele mai multe ori chiar nu stim mai bine. Astfel, ajungem la a treia greseala pe care tindem sa o facem. Chiar daca suntem mai bine pregatiti decat persoana respectiva, trebuie sa ne aducem aminte cum eram si noi la inceput si cat de important este sa fii ghidat pentru a descoperi singur anumite lucruri, si nu obligat sa le accepti de-a gata de la altcineva. Fiecare dintre noi are propria sa inteligenta si chiar daca noi suntem extrem de bine pregatiti pe partea de hard-skills, cealalta persoana poate aborda subiectul discutat din alta perspectiva, a inteligentei emotionale, si poate vedea astfel subiectul in mod diferit. Procesul invatarii este bidirectional: oricat de multe am avea impresia ca stim, intotdeauna putem invata ceva nou de la cineva, asa ca este bine sa fim constienti de acest lucru, si sa nu traim in complexul megalomaniei.
| Share | Tweet |
Metafora conform careia creierul uman este format din doua parti care functioneaza in mod diferit, a ajuns sa faca parte din cultura societatii in care traim. Desigur, aceasta este bazata pe fapte reale, pe functiile neuropsihologice ale creierului nostru. Daca ar fi sa analizam felul in care opereaza acesta, impartirea ar fi urmatoarea: partea dreapta este “stapanul”, datorita flexibilitatii si capacitatii acesteia pentru empatie, , iar partea stanga este “emisarul”, care prefera mecanismele lucrurilor vii si pune accent pe interesul de sine.
In cartea “The Master and his Emissary”, produsul a 20 de ani de cercetari, Iain McGilchrist, cercetator si scriitor face o incursiune in diferentele dintre cele doua emisfere. El argumenteaza ca structurile societatii moderne pun accent puernic dar periculos in acelasi timp, pe emisfera stanga , fapt ce duce la o cultura incatusata de rigiditate si birocratie, condusa de propriul interes. Provocatoare si fascinanta, aceasta carte ofera o descriere amanuntita a originii si fabricarii punctelor de vedere dominante de astazi, atat din punctul de vedere al individului cat si ca o viziune colectiva a culturii globale.
| Share | Tweet |
Alistair Smith este unul dintre cei mai bine cotati trainer britanici. Insa, pe langa profesia de trainer, acesta este autor, consultant si un excelent vorbitor motivational. Calatorind in jurul lumii pentru a-si face cunoscute credintele si metodele de invatare, Smith s-a facut cunoscut prin propriile carti si programe interactive pe care isi bazeaza studiile de caz. In prezent, acesta detine compania ALITE, care ofera programe de invatare si motivare pentru educatori si parinti. Modelul premiat de Invatare Accelerata pe care Smith il foloseste in sala de clasa, a fost recunoscut ca factor de motivare a elevilor. Lucrarea sa din 2001, “The Brains Behind It”, a fost una dintre primele din Marea Britanie care a “tradus” cercetarea creierului profesorilor. De asemenea, a fost co-autor a doua publicatii majore: “Learning to Learn in Practice” si “Winning the H Factor: The Secrets of Happy Schools”.
| Share | Tweet |
Daniel Kahneman, legendarul psiholog de origine israelo-americana este unul dintre cei mai influenti ganditori ai timpului nostru. Laureat Nobel si parintele fondator al economiei comportamentale moderne, munca sa a influentat modul in care ne gandim la eroarea umana, riscuri, sau luarea deciziilor. Lucrarea Thinking: Fast and Slow, pe care Kahneman o numeste “un memoriu intelectual”, prezinta ceea ce autorul numeste “masinaria mintii”, un procesor dual al creierului impartit in doua sisteme distincte care ne dicteaza cum sa gandim si sa luam decizii. Intre conceptele esentiale pe care le regasim in aceasta lucrare, este cel de experienta a sinelui. Aceasta sta la baza dualitatii conditiei umane: o parte din noi care traieste momentul, tacuta, si cealalta care este ocupata si invata din experienta. Autorul vorbeste despre aceste doua parti si despre capcanele cognitive din jurul lor in discursul sau TED:
| Share | Tweet |
In ciuda faptului ca este un subiect extrem de dezbatut in toate cartile de leadership si are o importanta majora in arta socializarii, cei mai multi dintre noi nu folosesc comunicarea nonverbala la adevaratul potential pe care il are. Aplicarile acestei discipline pot fi de mare folos, fiind un subiect ce poate fi abordat din doua directii: acela al intelegerii altora prin citirea corecta a limbajului lor nonverbal, dar si acela al folosirii active a propiului limbaj pentru a interactiona mai eficient cu cei din jurul nostru.
Indiferent pentru ce scop este folosita, comunicarea nonverbala are un punct de plecare cel putin la fel de important. Oficial, aceasta disciplina a fost recunoscuta atunci cand Charles Darwin a lansat “Exprimarea emotiilor la om si animale”, insa ceea nu stie toata lumea este ca munca acestuia nu a fost chiar invatoare. Darwin s-a inspirat din cercetarile neurologului francez Guillaume-Benjamin Duchenne, care cu 10 ani inainte de lansarea cartii lui Darwin a folosit electrozi pentru a vedea fata umana drept o harta pentru exprimarea starilor interioare.
Dovada aportului semnificativ pe care l-au avut cercetarile lui Darwin sta in faptul ca acestea au stat la baza Sistemului de Codare a Actiunilor Faciale a psihologului Paul Ekman Acesta a creat un sistem ce permite clasificarea si identificarea microexpresiilor faciale, domeniu ce a ajuns sa aiba o gama larga de utilizari, de la anchete CIA la munca animatorilor digitali. Desigur, acest lucru are aplicabilitate si in functiile managementului, fiind inca o modalitate de a intari relatiile de la locul de munca, cat si de a asigura o mai buna intelegere a deciziilor si a diferentelor dintre oamenii pe care ii intalnim zilnic.
| Share | Tweet |
Din seria blogurilor care au ajuns sa fie transpuse in carti, “You are not so smart” este o initiativa binevenita. Blogul porneste de la ideea ca fiecare dintre noi are anumite predispozitii incluse in comportament. Acestea isi au radacinile in copilarie si sunt determinate biologic, chiar daca noua ne place sa credem ca luam decizii bazate pe ratiune si logica. Este interesant ca acest lucru nu este rezervat doar unora dintre noi, ci ne “afecteaza” pe toti. Diferenta dintre cei care devin sclavii acestor “erori mentale”si cei care au invatat cum sa le evite este tactica: trebuie sa descoperim cum sa manevram aceste predispozitii inca dinainte ca ele sa se manifeste.
| Share | Tweet |
In acest videoclip inspirational, Chade-Meng Tan, Google, ne explica modul in care compania pentru care lucreaza practica compasiunea in afacerile de zi cu zi.
| Share | Tweet |
Profesorul Joseph Bower de la Harvard Business School crede ca oricine spera sa ocupe scaunul unui CEO trebuie sa fie pregatit sa isi puna cateva intrebari. Pentru a deveni CEO, trebuie sa inveti si sa inovezi constant, mai intai pe tine, apoi pe ceilalti.
2. Drive: adevarul surprinzator despre ce ne motiveaza
Cum poti sa angajezi oameni talentati, sa ii convingi sa munceasca pe gratis, si apoi sa nu ceri bani consumatorilor pe produsul final? Nu este imposibil. De fapt, cateva companii de succes precum Linux si Wikipedia au facut asta. In acest videoclip aflam care este cel mai puternic factor motivant pentru oameni si cum il putem folosi in avantajul nostru.
3. Muhammad Yunus: Modelul afacerii sociale
Economistul din Bangladesh Muhammad Yunus conduce una dintre putinele banci responsabile social: Grameen Bank, care ofera mici imprumuturi oamenilor saraci si antreprenorilor care nu au un ajutor pentru a se sustine singuri. Yunus, care este de asemenea membru in comitetul de directori al Fundatiei Natiunilor Unite, descrie cum si-a creat acest model social de afaceri si cum altii ii pot urma exemplul.
4. Poate o afacere “verde” sa fie profitabila?
In timp ce trendul “verde” a devenit din ce in ce mai popular in ultimii 10 ani, multe afaceri se tem sa faca trecerea la acest sistem, gandind ca preturile instalarii ar putea fi mai mari decat beneficiile. In acest clip, Gary Hirshberg, presedintele Stonyfield Farm, o companie care activeaza in domeniul alimentatiei organice, explica modul in care o afacere poate fi verde si responsabila cu mediul inconjurator si in acelasi timp profitabila.
5. Seth Godin: Ideile care se imprastie, castiga
Godin povesteste cum una dintre cele mai faimoase inventii ale tuturor timpurilor, painea feliata, nu ar fi ajuns nicaieri fara marketing. De fapt, timp de 17 ani de la lansare, nimeni nu a cumparat paine feliata, pentru ca nu isi dadeau seama de ce aveau nevoie de ea. A fost nevoie de eforturile altei companii pentru a aduce paine feliata unde este azi.
6. Cele mai bune sfaturi despre afaceri, la Donny Deutsch Show
Inainte de a se incheia in Decembrie 2008, talk show-ul de la CNBC, “The Big Idea with Donny Deutsch” incuraja afaceristi faimosi sa discute despre istoria si filozofiile lor, oferind astfel sfaturi pretioase antreprenorilor din intreaga tara. In 2006, gazda a avut o discutie impresionanta cu directorul Sketchers, Robert Greenberg, in care au discutat ce distinge un afacerist de succes de unul fara succes. Raspunsul lui Greenberg? Persistenta.
7. Discursul lui Steve Jobs de la Stanford, 2005
Ceremoniile de absolvire a facultatii sunt intotdeauna pline de cuvinte inspirationale, in special pentru studentii pe cale sa paseasca in lumea afacerilor. In 2005, conducerea universitatii Stanford a reusit sa il pe Steve Jobs, care a povestit despre trei pietre de hotar din viata lui: cum a abandonat facultatea, cum a fost concediat din propria lui companie si cum a primit diagnosticul de cancer pancreatic.
8. Cum sa iti creezi introducerea de 300 de secunde
Intreaga magie a unei vanzari este modul in care o impachetezi. Cum te introduci? Ce informatii prezinti in primele 10 secunde? Kathy McAfee ne explica modalitatea in care ne putem “vinde” pe parcursul unei calatorii cu liftul.
| Share | Tweet |