De multe ori ni se intampla sa fim in situatia in care trebuie sa sustinem sau sa ne prezentam ideea in fata cuiva, si de parca nu ar fi destul de dificila aceasta sarcina, uneori trebuie sa si ascultam “criticismul constructiv” al celor care ne-au ascultat. Sunt multi care nu se impaca bine cu feedback-ul, si acest lucru se datoreaza, de cele mai multe ori, celor care il ofera. Multe persoane nu inteleg mecanismele prin care functioneaza acest obicei. Este foarte usor sa critici si sa ataci o persoana pentru ca amenintarile la stima de sine sunt atat de periculoase, incat pot fi privite ca amenintari la propria noastra viata. Paradoxul este ca feedbackul este o parte esentiala a invatarii, fiind necesar asimilarii unor noi cunostinte. Cum putem face astfel incat persoana pe care o “criticam” sa nu o ia ca pe o ofensa si sa ne indeplinim scopul de a o ajuta? Totul sta in felul in care spunem, si nu atat de mult in ce spunem.

Prima greseala atunci cand dam feedback este sa o facem ca si cum propriile noastre valori ar fi amenintate. Atunci cand avem impresia ca realizarile proprii sunt diminuate de cele ale altcuiva, ne vom concentra pe a-i desconsidera munca. Acest lucru nu se intampla constient, totul este un joc subtil de ego-uri, care are din pacate un ecou in viata reala. Este vorba despre noi, nu despre acea persoana, si acest lucru rezulta in incercarea de a o constringe sa se ridice la nivelul propriilor asteptari, decat sa analizam totul din punctul de vedere a cat de mult poate. Un exemplu bun este reactia unui parinte atunci cand copilul sau obtine rezultate proaste la scoala: prima reactie este de a-l certa, nu din perspectiva viitorului sau, ci pentru ca parintele are asteptarile conform propriilor standarde, si nu conform celor reale, ale copilului.

De asemenea, atunci cand corectam munca cuiva, este crucial sa asiguram persoana respectiva ca are respectul si sprijinul nostru, si ca acest criticism are pur si simplu rolul de a-i atrage atentia asupra unor posibile imbunatatiri. Nu putem sa anulam efortul cuiva dintr-o singura miscare, in primul rand pentru ca ar fi un atac la adresa stimei de sine a acelei persoane, in al doilea rand pentru ca de cele mai multe ori chiar nu stim mai bine. Astfel, ajungem la a treia greseala pe care tindem sa o facem. Chiar daca suntem mai bine pregatiti decat persoana respectiva, trebuie sa ne aducem aminte cum eram si noi la inceput si cat de important este sa fii ghidat pentru a descoperi singur anumite lucruri, si nu obligat sa le accepti de-a gata de la altcineva. Fiecare dintre noi are propria sa inteligenta si chiar daca noi suntem extrem de bine pregatiti pe partea de hard-skills, cealalta persoana poate aborda subiectul discutat din alta perspectiva, a inteligentei emotionale, si poate vedea astfel subiectul in mod diferit. Procesul invatarii este bidirectional: oricat de multe am avea impresia ca stim, intotdeauna putem invata ceva nou de la cineva, asa ca este bine sa fim constienti de acest lucru, si sa nu traim in complexul megalomaniei.