Inca de mici ni se spune ce avem de facut ca sa nu gresim, ne sunt antrenate simturile sociale, cum si in ce fel sa facem ca sa ne integram. Putini parinti, profesori, tutori, wisemen-i ne invata ca putem face alegeri, ca e normal, e firesc, e bine, chiar daca marea masa de oameni buni si decenti se impotriveste.
Timpul, de exemplu, este un joc al mintii, se scurge pentru noi toti cu aceeasi apasare si involburare, dar, sub povara suvoiului de secunde, unii reusesc sa faca lucruri marete, pentru ca stiu sa il imblanzeasca, iar altii se uita in urma confiscati de regretele lui “ce as fi putut face”. Asa cum spune si Peggy, “cea mai mare greseala pe care o facem in managementul timpului este sa nu realizam cat timp irosim de fapt”.
Alegerea este in terenul nostru. Muncim contra timpului sau punem timpul sa munceasca pentru noi? Suntem mandri de evolutia tehnologiei, ne amuzam de bunicii nostri care privesc cu mirare notebook-urile pe care noi le manuim cu naturalete.

Valul tehnologiei, insa, ii cerne pe cei care stiu sa o foloseasca la maximum, pe cei care o exploateaza, pe cei care o abuzeaza si pe cei care o folosesc doar pentru functiile de baza. In lucrarea sa, Peggy vine cu un arsenal de unelte si ustensile care permit conectarea gadget-urilor, ne invata sa fim arhitectii propriului flux de informatii care se deschid catre noi zilnic. In lucrarea sa, Peggy dezvaluie adevaratul sens al acelor “computer skills” pe care angajatorii le cer generic si multi dintre noi, tot generic, le avem.

Peggy vorbeste depre business card readers, despre organizarea fisierelor de pe calculator, despre cum sa stocam informatii, despre gadget-urile generatiei 2.0. Daca ne intreaba cineva in toiul noptii, “stii sa cauti pe internet?”, raspundem prompt ca “da”. Asa cum spune Peggy, cautarea cu Google poate fi transformata intr-o adevarata operatiune ampla de cercetare care nu este sinomina cu “google it”.
Pe zi ce trece, vestile referitoare la disponibilizarie masive in care se intrec institutiile de stat si cele private ne zguduie imaginea despre capitalism, insa, cartea aceasta nu este pentru cei care pleaca, ci pentru aceia care raman si care trebuie sa lucreze cat pentru 3 colegi.O carte care merita citita mai ales de sustinatorii conceptului de work-life balance, de aceia care ca sunt constienti ca modul in care muncesc poate fi imbunatatit si care au curajul sa cada voluntar si eficient in mrejele tehnologiei.