O parte a concursului nostru consta in interviuri cu persoanele inscrise. Participantii trebuie sa parcurga 3 sectiuni de intrebari (Cariera, ERS si Creative Innovation) pentru a demonstra juriului ca sunt intr-adevar Empowered.Resourceful.Spectacular.

Interviul nostru o are ca protagonista pe Elena Capruciu, Life & Business Coach in cadrul DreamscomeTrue.ro.

Cariera

Trainart: Ce te-a determinat sa vrei sa iti cladesti o cariera in acest domeniu?

E.C.: Aveam in jur de 7-8 anisori si imi amintesc de parca se intampla mai ieri-alaltaieri. Inainte de a merge la scoala, in fiecare dimineata, ma opream la bisericuta din drum, cu o singura rugaminte in minte: „Doamne, te rog, da-mi putere sa-i ajut pe oameni sa gandeasca, sa simta si sa se comporte cu suflet bun… si mai da-mi putere sa aduc pacea si fericirea in vietile lor.”

Anii treceau, iar cand parintii ma intrebau ce vreau sa fiu cand voi fi mare, obisnuiam sa le spun ca mi-ar placea sa fiu doctor, sa-i vindec pe oameni si sa-i eliberez de suferintele lor. In cele din urma, nu am urmat Medicina pentru ca mi-am dat seama la timp, ca acesta era visul mamei mele, nu si al meu.

Asadar, atunci cand am terminat liceul, m-am inscris la Universitatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii si cam in aceeasi perioada mi-am inceput primul job. Aveam 18 ani si lucram deja ca jurnalist la una din primele 5 televiziuni din tara, de la vremea aceea.

In cei 2 ani petrecuti acolo, mi-am insusit multe lectii despre cum sa lucrezi intr-o echipa, printre altele. Toate acele deadline-uri stabilite din scurt, adrenalina din redactie unde am fost reporter si redactor, presiunea dinaintea transmisiunilor live sau a intregistrarilor de voce, redactarea stirilor si editarea si montarea reportajelor si a interviurilor de la evenimentele pe care voiam sa le prezint lumii intregi, absolut totul imi indica cum se lucreaza intr-o echipa, in fel si chip.

Cel mai important este faptul ca am descoperit, practic, cum oamenii au nevoie sa isi imbunatateasca multe comportamente, actiuni, reactii la feedback-uri, planificari si strategii pentru a lucra eficient intr-o echipa, realizand lucruri in timp util asemeni unui foc ce trebuie pastrat viu, cu orice pret si orice risc.

Apoi, urmatorii 7 ani i-am petrecut lucrand in 2 banci de top, respirand zi de zi strategii si intalniri de resurse umane, initiind procese si proceduri, aplicand metodologii in domeniile de recrutare si dezvoltare, indrumand echipe si proiecte cros-culturale la nivel international, deruland programe de recrutare si evaluare atat in vremuri de extindere si maxima dezvoltare, cat si in perioade de tranzitie, de fuziune si de achizitie.

A fost o perioada incredibila si dinamica in dezvoltarea mea profesionala si in evolutia mea ca om, cu lectii valoroase si perioade ample de schimbare. Prin contextul mediului de afaceri si al oamenilor din jur, am avut parte de variatiuni constante pe aceeasi tema: in ceea ce priveste managementul schimbarii, cat si experiente culturale care mai de care mai colorate: din Turcia, Austria, Italia, Cehia, India si Romania si strategii de business si decizii luate de oameni din diverse tari, cu abordari si perceptii diferite.

In acele momente, m-am bucurat de sansa de a invata si de a ma afla in prezenta profesionistilor, din domenii diversificate: de la banci si finante, pana la IT si domeniul juridic sau administrativ. In acelasi timp, am intalnit foarte multe oportunitati de a inova, de a testa si valida potentialul oamenilor si al proceselor in fiecare nivel de desfasurare a proceselor si actiunilor respective.

Pe atunci nu stiam foarte multe despre instrumentele din coaching. Cu toate acestea, acum imi dau seama cat de mult am practicat, la nivel empiric, urmandu-mi in mod natural leadership-ul si intuitia si, astfel sustinand oamenii sa creasca si sa isi dezvolte potentialul.

In 2007, dupa ce am absolvit cea de-a doua Universitate, in domeniul Finante-Banci, si dupa ce am traversat un proces amplu de fuziune si achizitie intre 4 banci, am ajuns la concluzia ca a sosit vremea sa imi intind aripile si sa zbor spre noi provocari. Astfel am devenit antreprenor, lider al unei companii de consultanta si resurse umane si am inteles cat de diferite sunt perspectivele si paradigmele dintre domeniile corporatist si cel antreprenorial.

La putin timp dupa aceasta schimbare majora in viata mea, am facut cunostinta cu conceptul de coaching. Pentru mine a facut sens imediat si mi-a captat atentia – era o tehnica pozitiva, cu o gandire orientata catre viitor si am inteles imediat care sunt beneficiile pe care le ofera. Mi se spunea ca livreaza rezultate reale si eram intrigata sa aflu mai multe.

Primele experiente in coaching au implicat formarea prin coaching in trio: Coach – Beneficiar – Observator cu o parte din recent-cunoscutii oameni din acest domeniu. Aceste sesiuni mi-au aratat cu adevarat care sunt posibilitatile acestei tehnici.

Atitudinea mea fata de propria munca s-a schimbat. Am renuntat la a ma simti in contra timp si lucrurile au mers mult mai usor. Mi-am dezvoltat un model de gandire bazat pe coaching si l-am folosit in diverse situatii, cu mult succes. In aceasta perioada mi-am format credinta ca pot ajuta oamenii sa se ajute intr-adevar, mai mult ca oricand.

Calatoria mea personala tinde sa indice modul propice de promovare constanta a schimbarii in viata sau la locul de munca. Ea mi-a demonstrat ca acele comportamente de alimentatie si de viata mai sanatoase, sportul si continua auto-descoperire si dezvoltare imi ofereau energia, puterea, vointa, curajul si claritatea de care aveam nevoie pentru a trece de provocarile nou-aparute si a-mi descoperi si urma menirea.

In momentul in care am recunoscut influenta pozitiva din jurul meu, am descoperit ca imi era mai usor sa discut si sa imi accept mai usor trecutul. Curand am reusit sa-mi imbunatatesc energia si atitudinea pozitiva, am invatat sa am grija de emotiile si sentimentele avute, sa accesez acel combustibil pozitiv care ma ajuta sa merg mai departe. In egala masura, exercitiile si instrumentele din Coaching m-au ajutat sa-mi urmez, rand pe rand fiecare vis in parte. Identificam oportunitati la tot pasul, doar daca eram dispusa sa le accept. Dupa o perioada de testare a metodologiei am decis ca sunt mult mai multe lucruri pe care vreau sa le realizez.

La putin timp dupa asta, am decis sa fac pasul si sa devin coach profesional acreditat si recunoscut dupa cele mai inalte standarde de specialitate din domeniu. Acum, 4 ani mai tarziu, pot spune ca am luat cea mai buna decizie prin studiul si practica coaching-ului luandu-mi toate acreditarile la Scoala de Coaching Noble Manhattan, UK.

Am primit nota maxima atunci cand am avut examenul final pentru diploma de Practitioner Life & Executive Coach.

Sunt bucuroasa sa spun ca astazi sunt mentor si trainer al scolii pe care am absolvit-o si ca acum fac parte din echipa de evaluatori la examenele finale, oferind sesiuni de training si mentorat studentilor de coaching din toata lumea.

Trainart: Pe care dintre pasiunile tale ai transforma-o intr-un business?

E.C.: Secretul e sa fii uman!

Misiunea mea = cu pasiunea mea cea mai mare, si anume aceea de a sustine oamenii sa isi implineasca visele in cariere sau in vietile personale si este motorul care da energie intregului efort depus. Am pornit intrebandu-ma cum sa scap, eu insami, de tot felul de temeri, si am descoperit in aceasta calatorie ca… este inevitabil: teama de schimbare sta in natura umana, insa ceea ce nu se schimba, moare. A fi viu inseamna a te transforma continuu. Acum intrebarile mele sunt urmatoarele:

„Cum se face ca unii oameni fac schimbari si se straduiesc cat pot, in vreme ce altii se retrag intr-o asa-zisa delasare sau defensiva in propria lor viata?” si „Ce anume putem face pentru a-i „trezi” pe acesti oameni, pentru ca si ei sa se bucure mai mult de viata, in aceste vremuri de schimbare fara precedent?”

Nu am un raspuns pentru prima intrebare… pentru mine, raspunsul la a doua intrebare este clar: sa fiu treaza si prezenta in continuare, iar ei sa isi aminteasca ca tot ceea ce au de facut e sa „ceara” si li „se va da”…Si acesta e motorul business-ului!

Trainart: Cum iti masori propriul succes?

E.C.: Gratie dobandirii unei experiente corporatiste extinse in resurse umane, abilitatilor de comunicare, prezentare si strategie de business dezvoltate, si apoi a know-how-lui de antreprenor din 2007, si a unei intelegeri native a subtilitatilor naturii umane, reusesc alaturi de colegii mei, sa realizam, de la concepere pana la implementare,  programe de training, coaching si team–building, pentru companii atat nationale cat si multinationale, care aduc multa valoare, fara nici o falsa modestie, si inca… pe toate planurile.

Acestea contribuie in mod clar si masurabil la transformarile organizationale dorite, la schimbarea mentalitatilor si credintelor care limiteaza, sustin imbunatatirea strategiilor de business, cresterea concreta a Profitului, creativitatea, inovatia si dezvoltarea strategiilor vizionare la nivel de top management, adaptate unei piete business atat de capricioasa cum este cea de acum.

Cealalta nisa in care este masurat concret succesul, se refera la domeniul educational. Din 2010, colaborez cu cei care schimba lumea din CROS – Centrul de resurse pentru organizatii studentesti si care au infiintat prima universitatealternativa.ro.

De asemenea, din 2011, am acceptat invitatia colegei mele de breasla, Simona David, de la Asociatia ROI de a ma alatura in perioada 2012-2013 unui proiect pilot pentru licee „Educatie prin Coaching” numit ZBURD.ro.

Mi-am asumat rolul de a fi responsabila echipei de coachi intr-unul din liceele din Bucuresti (o echipa din cele 5 incluse in diverse orase din tara), in cadrul proiectului pilot.

In prezent, sunt coach, trainer si facilitator, dupa cum apar nevoile specifice, al metodologiei Action Reflection Learning din USA pentru profesorii din liceele din toata tara, care se alatura acestui program: „Educatie prin Coaching” numit ZBURD.ro

Trainart: Cine esti tu, dincolo de functie?

E.C.: Ma simt ca Alice in Tara Minunilor pentru ca pot experimenta, la propriu, zi de zi, invata, evalua si evolua, practic, toate aceste principii, metode, sisteme educationale si transformationale privind instrumentele de HR, de evaluare si asesare a oamenilor. Si apoi, cel mai important, evident, pe acelea de coaching si transformare, urmarind permanent dezvoltarea celor cu care lucrez, ulterioara acestor procese si mecanisme, prin care le este stimulata si mentinuta motivatia de face performante in serviciile respective si in mod specific, in tot ceea ce isi propun.

ERS

Trainart: Daca ai mai avea 24 de ore de trait, cum ti-ai petrece ziua?

E.C.: Ca si in filmul: „Bucket List”.

Trainart: Daca ai avea un mesaj pentru intreaga omenire, care ar fi acesta?

E.C.: Treziti-va dragilor si constientizati ca suntem toti „unul/una”!

Trainart: Ce ai vrea sa faci daca ai sti ca nu ai cum sa dai gres?

E.C.: Asta fac deja in prezent, pentru ca pentru mine nu functioneaza conceptul de „greseala”, ci: „ce anume am eu de invatat din experienta asta, daca o tot repet si tot nu ma prind care-i treaba si o dau in bara?”

Trainart: Care a fost cea mai dificila decizie pe care a trebuit sa o iei in ultimul an? Descrie-ne putin situatia.

E.C.: Sa raman insarcinata; nu pot sa intru in detalii, va imaginati de ce.

Trainart: Povesteste-ne despre momentul in care ai iesit ultima data din zona ta de confort.

E.C.: In fiecare zi, cand am sesiuni de mentorat cu studentii mei, coachi in formare, eu sunt clientul, iar ei coachii, si rostul acestor sesiuni de mentorat este sa ma scoata mereu din zona de confort, pentru ca in asta consta esenta invatarii lor, ca si viitori coachi profesionisti care vor facilita transformarile in vietile clientilor lor.

Trainart: Cu ce personaj din filme/teatru consideri ca te identifici? Care sunt asemanarile?

E.C.: Harry Potter; ambii avem o bagheta magica.

Trainart: Daca tu ai fi in juriu, care ar fi motivele pentru care te-ai desemna castigator?

E.C.: Pentru ca tot universul meu se bazeaza pe conceptul „win-win”.

Creative Innovation

Trainart: Daca ai putea inventa un nou produs revolutionar, care ar fi acesta?

E.C.: Masinile zburatoare printre blocuri, eco 100%, silentioase total si fara nici un strop de poluare fonica sau de orice alta natura poluanta.

Trainart: Daca ai putea avea o superputere, care ar fi aceasta si ce ai face cu ea?

E.C.: Aceea de a se ajuta intre ei, atat la bine cat si la greu, asa cum o fac fratii, in anumite familii in care acest concept e functional si firesc. Pentru ca beneficiile ar fi reciproce si eterne.

Trainart: Daca ai putea proclama o lege pe care toti oamenii trebuie sa o respecte, care ar fi aceasta si de ce?

E.C.: As da o lege prin care as impiedica orice razboi sa mai existe si interdictia totala de fabricare de arme si sisteme de armament.

Si as opri din start orice actiune care dauneaza naturii, de la poluarea apelor, aerului pana la taierea copacilor fara a mai fi plantati altii in locul lor etc. pana la protejarea animalelor si pasarilor de a fi ucise din „placere”.