Blog

Marian Alecsiu –Daca stai sa contorizezi tot ce ai gresit, nu ai curaj sa mergi mai departe

Picture1

Acum 25 de ani, Marian Alecsiu punea bazele unei afaceri ce avea sa devina cel mai mare retailer foto-video din Romania. In interviul nostru am reusit sa va oferim o ceasca din pasiunea si potentialul sau creator, asezonata cu un biscuite de intelepciune.

Trainart: De la hobby la job si de la fotografie la antreprenoriat este un drum lung, obisnuiesti sa mai faci poze sau te rezumi la imbunatatirea experientei foto a celorlalti pasionati?

M.A.: De la a poza motanul si a vrea sa faci poza din ce in ce mai clara, pentru ca lasa acea impresie de arta, si pana la nivelul de a obtine o fotografie care spune o poveste este cale lunga. La fel de lunga ca si pana la antreprenoriat. Nu am inceput prin a fi pasionat de fotografie, ma pasiona tehnica fotografica ce presupunea capturarea imaginii, developarea filmului si scoaterea fotografiei.

Antrepenoriatul nu are legatura cu fotografia, asa cum poate parea la prima vedere.

Trainart: De la consignatie la afacere de milioane de euro, F64 este astazi cel mai mare retailer specializat in domeniul foto-video din Romania. Ce a presupus aceasta evolutie spectaculoasa?

M.A.: Am inceput cu fotografii la evenimente, apoi am inceput sa developam, au aparut mini lab-urile si doar operam serviciul, faceam interfata intre un mini-lab si clientii nostri. Apoi, printr-o intamplare, un client ne-a intrebat cat costa aparatele noastre, aveam cel putin doua, unul cu film color si unul cu film alb-negru. Ne-am uitat mirati si ne-a venit ideea sa le vindem. Prin ’93 a inceput efectiv perioada de activitate a consignatiei cand am renuntat complet la prestarea de servicii fotografice. Abia acum dupa 20 de ani am inceput sa le reluam.

Trainart: Daca ai putea calatori in trecut, ce sfaturi i-ai oferi tanarului Marian Alecsiu aflat la inceput de drum?

M.A.: Imi place intrebarea aceasta, este un fel de coaching pentru mine, sa ma uit in trecut. Nu cred ca as schimba mare lucru si nu o spun dintr-o trufie. Spun doar ca sfatul pe care i l-as da atat lui Marian Alecsiu, cat si oricarui pusti care se apuca de un business, ar fi sa aiba grija sa nu regrete vreodata ceva ce nu a facut. Sa aiba curaj, sa incerce, sa experimenteze pentru ca regretele nu vor veni din faptul ca ai cazut in genunchi sau ca te-ai dat cu capul de pragul de sus, ele vor veni din ceea ce n-ai facut.

Eu sunt un meserias care a invatat meserie si care isi face treaba foarte bine, nu un antreprenor. Am invatat ca daca oferim o experienta placuta, vom avea si noi parte de una la randul nostru. Este foarte simplu, cam ce dai, aia primesti. Mai consider ca este important sa te concentrezi pe un subiect, sa nu faci prea multe lucruri deodata. Tot mai des aud acest termen de “multitasking”. Personal consider ca nimeni nu poate fi. Nici calculatoarele nu sunt. Un procesor poate sa faca o singura actiune intr-o secunda, ca el imparte secunda in mai multe parti este altceva. Noi avem un procesor si trebuie sa ne concentram pe o singura actiune pentru a avea rezultate.

Trainart: Povesteste-ne pe scurt o situatie de viata in care te-ai simtit empowered/resourceful/spectacular.

M.A.: O experienta care mi-a dat energie pentru a aborda si alte proiecte a fost si este mereu primirea unui feedback pozitiv la adresa colegilor mei din partea clientilor. In momentul in care se intampla acest lucru am puterea de a spune “Ok, nu e greu, merita sa mergem mai departe, merita sa investim in acest lucru”. Business-ul acesta nu a fost ideea mea, am facut-o pentru ca asta si-a dorit clientul. In continuare incercam sa ne perfectionam si sa oferim servicii pe care clientul le vede ca valoare adaugata. Spre exemplu, departamentul de training este un serviciu reciproc, atat pentru clienti, cat si pentru colegii mei.

Daca stai sa contorizezi tot ce ai gresit, nu ai curaj sa mergi mai departe. Pentru mine ERS inseamna fiecare succes. Iar succesul inseamna feedback-ul clientilor, al partenerilor, posibilitatea de a dezvolta proiecte noi. Am nevoia aceea de a fi mai bun in fiecare zi, mai bun saptamana aceasta decat cea trecuta. Atat timp cat constientizezi ca nu poti face lucrul perfect, ai tot timpul de invatat.

Trainart: Unde te vezi peste 10 ani?

M.A.: Ma vad in continuare atasat de F64, m-as bucura sa pot tine ritmul cu ce va face F64 mai departe. Pe de alta parte, de la o anumita varsta simt nevoia sa ma detasez. Spre exemplu, sunt mult mai productiv daca plec o saptamana sa zbor cu parapanta pentru ca de fiecare data cand decolez, cand zbor si cand aterizez ma rup complet de ce se intampla aici. Imi dau seama ca ma intorc mult mai incarcat de o perspectiva noua. Imi mai doresc sa dezvolt un business nou pentru a-mi pune stampila de antreprenor si sa confirm ca tot ce am invatat in acesti ani in f64 ma face capabil sa adaptez la nou.

Trainart: Daca ai putea sa „ramai” cu o anumita varsta pe veci, care ar fi aceasta si de ce?

M.A.: As vrea sa raman undeva la 20 de ani, cu experienta si cunostintele de acum. Chiar la 17-18 ani cu tot ce am acumulat pana acum. In orice caz, nu vreau sa raman intr-un anumit loc, vreau sa ma dezvolt si vreau sa-mi ramana in continuare deschis apetitul de a invata lucruri noi.

sursa foto: blogdefotografie.ro

« Inapoi la articole