Cu Sergiu m-am intalnit intr-o dimineata de joi. El, un espresso, eu un cappuccino si am impartit o prajitura copioasa cu ciocolata, caramel si nuci.
Asa a inceput discutia noastra despre omul E.R.S.

Trainart: Care este cea mai importanta lectie deprinsa din experienta ta in domeniul managerial?

S.N.: Pai … nu este. Ce m-a schimbat pe mine, ca om, este ca am facut scoala aia pricopsita (n. red. INSEAD), care intr-adevar a fost o spalare pe creier, o transfuzie de business, care m-a facut sa vad care este rolul meu in acest domeniu si ce impact social pot avea. Am vazut totul intr-o lumina noua, intr-o anvergura noua. Dar a durat un an de zile, un an in care am trait o experienta completa, relatia cu sutele de colegi, impactul profesorilor, studiile de caz. O lectie de business nu e singulara, sunt cateva mii de  lectii pe care le-am invatat si care m-au transformat.

Trainart: Cum decurge o zi normala din viata lui Sergiu Negut – antreprenor, intraprenor, consultant?

S.N.:  Sergiu Negut este o combinatie de business angel care are niste pravalii pe care le ajuta sa creasca si sa treaca peste provocarile de care se lovesc la anumite momente. Si fac acelasi lucru pentru companii-clienti, dar sub forma de consultanta. Ceea ce inseamna ca, in cea mai mare parte a timpului sau Sergiu Negut… sta de vorba. Sta de vorba cu partenerii din business-urile lui, sta de vorba cu alti oameni alaturi de care ar putea face business-uri. Din cand in cand, mai scapa la cate o conferinta, la cate un training, la cate o prezentare sau un eveniment. E un fel de talmes-balmes-iures care functioneaza si care ma umple de energie.

Trainart: In grosso modo, care au fost rezultatele programului de mentorat “101 Companii de la Stres la Succes“ ?

S.N.:  A fost un proiect in cadrul Romanian Business Leaders in care ne-am propus sa gasim 101 companii cu cifra de afaceri de peste 100.000 de euro, cu un business stabil si sa le ducem din zona in care antreprenorii reuseau sa castige doar echivalentul unui salariu, si sa ofere 2-3 locuri de munca, in zona de performanta. Am reusit sa adunam foarte repede 70 de mentori, oameni de business care au mai mancat performanta pe paine pe masura ce business-urile lor au crescut. A mers ceva mai lent cu recrutarea companiilor. Una peste alta, programul functioneaza, sunt 100 de companii care au beneficiat de mentorat si asupra carora impactul a fost cel putin unul de a regandi tot business-ul.

Trainart: Povesteste-ne pe scurt o situatie de viata in care te-ai simtit empowered/resourceful/spectacular?

S.N.: De multe ori, cand vorbesc in public, cand am ocazia sa le povestesc oamenilor, mai ales antreprenorilor la inceput de drum sau corporatistilor care cauta resurse pentru a fi mai dinamici, mai inovatori, mai puternici in business-ul lor. Atunci creativitatea este si dinamism. Ma simt in egala masura empowered pentru ca simt ca am impact asupra lor. In egala masura resourceful, pentru ca am bucuria de a oferi, nu doar din cartile pe care le-am citit, ci si din experienta acumulata din mai multe business-uri pe care le-am ajutat sa creasca. Spectacular pentru ca … da, imi place ca atunci cand vorbesc sau cand incerc sa transmit mesajele mele mai departe, sa o fac intr-un mod personal, reprezentativ pentru mine.

Trainart: Fiind un „veteran” in dezvoltarea afacerilor, care sunt regulile de baza pentru a reusi in lumea business?

S.N.: „Veteran” suna a om cu parul alb, batran, care traieste din trecut (rade).

Sunt multe reguli pentru a reusi in lumea business-ului, sunt si mai multe reguli ca sa ‚nu o dai de gard’. Cred in spiritul antreprenorial care te ajuta sa iti iei inima-n dinti si sa zici „am sa reusesc pentru ca e o provocare si pentru ca stiu ca pot”. Cea de-a doua este perseverenta. Oricat de plictisitor suna, 80% din munca pe care o facem este una de rutina si trebuie sa executam fabulos planul pe care ni l-am propus. A treia este chibzuinta. Asta inseamna sa te porti cu resursele ca si cum ar fi ultimele de care dispui. Este o regula care te ajuta sa ai succes pe termen lung. Cred ca mai este una, care le leaga cumva si actioneaza in paralel: trebuie sa stii ce nu stii si sa stii pe cine sa intrebi. Este o chestiune de self-awareness care se deprinde in timp, cu multe vanatai in frunte de la pragul de sus si cu multe julituri in genunchi de la impiedicari.

Trainart: Care sunt metehnele mediului de afaceri din Romania?

S.N.: Ne credem mai rai, mai corupti, mai naivi, mai putin elaborati, mai putin sofisticati decat colegii nostri occidentali. Cel mai des am observat doua categorii de erori: una este de a supraestima nivelul de sofisticare, de a introduce in evolutia firmei, mult prea devreme, sisteme prea complicate, care capteaza energia organizatiei.  A doua eroare este una de atitudine. Avem mult prea putina incredere unii in altii si acest lucru ne otraveste relatiile de business. Lipsa de incredere face sa avem si in management o multime de oameni care isi ascund nesiguranta legata de viziunea de viitor. Ei raman incruntati, rai, duri si agresivi cu oamenii din jurul lor, ca si cum asta ar fi cheia succesului. Nu, succesul inseamna abilitatea de a extrage la maximum potentialul creator din fiecare dintre oamenii alaturi de care lucrezi. Aceasta este o dimensiune inspirationala care se bazeaza fundamental pe increderea dintre oameni, prietenia dintre ei, nu doar tranzactia de business de zi cu zi.

Trainart: Ocupand functia de Associate Dean of Entrepreneurial Growth la Maastricht School of Management Romania, care este viziunea ta de viitor in ceea ce priveste educatia antreprenorialain scoli?

S.N.:  Cred ca educatia antreprenoriala nu este o lectie. Intamplator si daca nu ma insel, exista in programa scolara intr-un an de liceu o materie numita ‚educatie antreprenoriala’. Ea este predata de un profesor care a reusit cumva sa fie suplinitor pe norma respectiva.  Rezultatul este ca antreprenoriatul, ce presupune initiativa si crearea unor lucruri care nu au mai fost facute, devine brusc o sectiune fixa in care se dau niste lectii, se invata niste lectii si se dau niste teste cu scopul de a reproduce ceva ce ti-a zis cineva, pentru a lua o nota mare.  In momentul in care vorbim de cursuri postuniversitare de management, cred ca ce incercam sa construim intr-o scoala de business sunt dezvoltatori de afaceri, agenti de schimbare.

Trainart: De-a lungul timpului ai jonglat cu mai multe domenii (servicii si asigurari medicale, farmaceutice, comert, IT&C). Cu care dintre acestea iti face placere sa lucrezi in mod special?

S.N.: Pentru ca imi place foarte mult diversitatea, imi plac toate domeniile de care m-am apropiat. M-am apropiat de comertul online pentru ca imi doream sa stiu mai multe si am intrat in “2parale”, m-am apropiat de domeniul medical foarte mult, de aceea sunt in Intermedicas, m-am apropiat de zona de dezvoltare de soft si sunt in Softelligence, m-am apropiat de zona FMTV, desi nu in zona lui pura, ci mai mult de inovatie si marketing, ma bucur ca sunt unul dintre actionarii de la FruFru. La MBA, unul dintre profesori a fost Chan Kim, omul care a inventat conceptul de Blue Ocean Strategy, inainte ca el sa-si fi publicat cartea. Ce am retinut este ca unul din modurile de a face un business de succes este sa preiei elemente ale business-urilor care sunt validate intr-o alta industrie, intr-un alt segment, intr-o alta nisa si sa le recompui, combinandu-le cu elementele din industria ta de baza intr-un mod inovativ.

Trainart: Esti invitat la un eveniment high-class. Poti aduce cu tine 3 lideri din orice perioada de timp si orice zona de pe Glob. Pe cine ai alege?

S.N.: Nu sunt un mare fan al evenimentelor high-class (rade). Oamenii pe care ii pretuiesc cel mai mult sunt oamenii pe care ii inteleg dincolo de mesajul pe care l-au transmis sau de imaginea pe care au creat-o si ii pretuiesc prin prisma legaturii create cu ei. Asa ca dintre toate perioadele de timp, din toata istoria si toate mediile, oamenii care imi plac cel mai mult sunt oamenii pe care i-am cunoscut personal. In mod sigur, la un eveniment de acest gen, as merge cu 3 parteneri de ai mei din business-uri in care sunt actionar.

Fiecare vede intr-un alt mod un pahar cu apa. Un optimist iti spune ca paharul este pe jumatate plin; pesimistul ca este pe jumatate gol; Sergiu Negut este omul care  te invata ca toata povestea nu este despre pahar, daca e plin sau gol, ci despre cum privesti paharul si cum il folosesti pentru rezultate maximale.